Stadio – restaurant cu atrium e în centrul vechi şi nu prea. Mai precis, e pe strada Ion Câmpineanu, în zona Universitate, dar la suficientă distanţă de centrul vechi, adică de forfotă, aglomeraţie şi piatră cubică (fetele pe tocuri ştiu despre ce vorbesc).
Merg la ei de vreo 2 ani şi m-am hotărât să vă povestesc şi vouă de ce.
Ce îmi place:
- interiorul: se vede că s-a ocupat un specialist de spaţiul restaurantului. Cele două camere sunt unitare ca design, spaţiul este împărţit în zone cu mese normale sau mese înalte, e câte o variantă pentru oricine. Pe un perete se află o bibliotecă din care poţi citi câteva rânduri până vine mâncarea, iar pe un altul un rebus în limba italiană. Lumina difuză îţi dă senzaţia că eşti la tine în sufragerie. Doar că sufragerie e mai spaţioasă şi mai bine decorată, iar mâncarea e adusă de un “majordom” personal.
- meniul: un mix franţuzesco-italian ce conţine cam tot ce ţi-ai putea dori, de la carne, la legume, burgeri şi pizza. Am apreciat mai ales faptul că au preparate vegetariene, ceea ce nu se întâmplă chiar în toate restaurantele. Eu am gustat un hummus bi tahini, adică hummus făcut în casă cu falafel crocant şi muşchi de porc în stil Dijon – o minunăţie! Mi s-a spus că şi linguinele cu creveţi au fost deosebite – pe mine mă amuză enorm de fiecare dată mustăţile creveţilor black tiger. Cu o altă ocazie am încercat şi un Stadio burger imens cu cartofi prăjiţi – acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit iremediabil de burgeri. Aaaa…şi era să uit de papanaşi…pe care din păcate am uitat să îi mai fotografiez, din motive de poftă.
- intimitatea, un lucru greu de întâlnit în restaurantele bucureştene, care vor să profite de fiecare centimetru pătrat pentru a mai face rost de o masă. La Stadio nu auzi ce vorbeşte vecinul, şi nu pentru că e muzica tare (apropo, şi muzica e foarte bună, mi-ar plăcea să am playlistul lor), ci pentru că vecinul e suficient de departe.
Ce nu îmi place:
- limonada, că nu e la fel de bună ca cea de acum vreo doi ani, când am fost prima dată la ei. Caut nod în papură acum, pentru că nu prea am ce comenta…
Fun fact: aveam pe masă o plantă – mirodenie în ghiveci, şi mirosea aşa frumos că am vrut să ştim ce e. Ospătarul nu a ştiut să ne spună ce plantă era, dar a fost atât de draguţ încât să cheme pe altcineva să ne spună. Al doilea ospătar ne-a spus că era un soi de baby oregano, ceea ce nu prea cred, după cum mirosea. Însă trebuie să le spun un mare bravo celor doi băieţi care au luat în serios două nebune interesate de botanică 🙂
De luni până vineri, între 12 şi 15, au o formulă de prânz la 21,9 lei ce include starter, fel principal, garnitură şi salată.
Stadio oferă şi carduri de fidelitate, ceea ce e foarte util, având în vedere că dacă mergeţi o dată, sigur veţi vrea să vă întoarceţi.